Istoric

ISTORICUL ŞCOLII

În 1947 începea, în zona Ferentari, construcția unui ansamblu de blocuri cu destinație muncitorească și a unei școli pentru copiii viitorilor locatari. Asemenea blocurilor de locuințe, clădirea școlii a fost construită din cărămidă, cuprinzând demisol, parter și etaj, având 10 săli de clasă (P + E) iar la demisol a fost amenajată o cantină și spații pentru internatul școlii. Construcția se finalizează în 1948, când primii copii din cartier devin elevii acestei școli. Începând cu anul 1950 se extinde suprafața de studiu a școlii prin construirea a încă trei săli de clasă, a unei săli de sport la etaj, de dimensiuni mici (130 m2) şi la parter a unei săli de festivități (așa a rămas denumirea ei de-a lungul existenței școlii) de circa 100-150 locuri. Suprafața totală a clădirii și a spațiului destinat curții este de 4467 m2.

La început se învăța în două schimburi, însă o dată cu construirea și a altor blocuri în zona Sălaj prin anii 1970-1980, dar mai ales a politicii demografice din regimul comunist, populația școlară crește (peste 1000 de elevi) și procesul de învățământ se organizează pe trei schimburi.

În 1985 se desființează programul de semiinternat și cantina școlară, iar demisolul rămâne funcțional doar pentru bibliotecă și pentru atelierul școlar. Cu timpul, datorită lipsei fondurilor pentru întreținere și igienizare, demisolul devine insalubru, cu un aspect greu de imaginat, pentru o școală, fapt ce determină autoritățile sanitare să nu acorde avizul de funcționare pentru o mare perioadă de timp. Conducerile acestei școli s-au străduit de-a lungul timpului, în măsura resurselor financiare existente, să mențină condițiile de studiu la parter și etaj, dar clădirea arăta veche și îmbătrânită, cu o curte plină de gropi și noroi, cu porțile și gardul deteriorate de lipsa de civilizație a unor indivizi din cartier. În anii 1998-1999 două săli de clasă au fost dotate cu mobilier modular, una cu fonduri de la Consiliul Local, cealaltă cu donații de la părinți.

În noiembrie 2000 prin Protocolul nr.27939 din 23.11.2000, școala trece în proprietatea Consiliului Local al Primăriei Sector 5. De politica școlară a Consiliului Local a beneficiat și Școala nr.135, ca de altfel mai toate unitățile școlare din sectorul 5. Procesul de reabilitare a școlii, a început în august 2002, când s-au executat lucrări de hidroizolație a demisolului și de modernizare a grupurilor sanitare ale elevilor și a Sălii de Festivități. În aceeași perioadă, cu fonduri de la Consiliul Local al sectorului 5, a fost achiziționat mobilierul școlar la cele 11 săli de clasă și scaune pentru Sala de Festivități.

Adevărata schimbare din punct de vedere estetic, funcțional, al destinației și utilizării spațiilor școlare, ale condițiilor de studiu și de siguranță ale elevilor s-a realizat în perioada august 2004-septembrie 2005, tot cu aportul financiar al Consiliului Local al sectorului 5. În vara anului 2005, s-au executat lucrări de reabilitare a curții, s-a amenajat un spațiu verde și s-a construit un nou gard, astfel că acest colț al civilizației reprezintă o frumoasă pată de culoare în cenușiul, mohorâtul și uneori insalubrul Ferentari. În urma acestor lucrări de reabilitare integrală, școala a obținut aviz de funcționare și în septembrie 2005, după exact 20 de ani, se redeschidea într-o latură a demisolului, semiinternatul școlar.

În perioada 2004 - 2012 școala a figurat sub denumirea: "Şcoala cu clasele I-VIII Nr.135 Ştefan cel Mare". În prezent denumirea școlii este "Școala gimnazială nr.135 București".